Piața muncii din Moldova și Muntenia: diferențe de salarii care persistă

Cât câștigă de fapt un angajat din Iași față de unul din București

Datele INS pentru 2024 arată că salariul mediu net în județul Iași se situează la aproximativ 3.720 de lei, față de 5.180 de lei în București — o diferență de 28%. Ecartul nu este nou și nu s-a redus semnificativ în ultimul deceniu, în ciuda creșterilor succesive ale salariului minim pe economie. Explicația principală ține de structura economică regională: economia Moldovei este dominată de industrii cu valoare adăugată mică — textilă, agroalimentară, comerț — în timp ce Bucureștiul concentrează serviciile financiare, IT-ul, companiile multinaționale și administrația centrală, toate sectoare cu salarii semnificativ mai mari. Iașiul face o excepție parțială în regiune: prezența unor companii IT, a universităților mari și a unui sector de servicii în creștere a ridicat media salarială locală peste cea a județelor vecine — Vaslui, Botoșani, Neamț — dar diferența față de capitală rămâne structurală. Migrația internă continuă să funcționeze ca mecanism de echilibrare parțială: tinerii absolvenți se deplasează spre București, Cluj și Timișoara, ceea ce reduce presiunea pe piața muncii din Iași, dar nu rezolvă diferența de productivitate și de structură industrială care generează ecartul salarial.

Ce ar putea reduce diferența — și ce nu va funcționa

Creșterea salariului minim național este un instrument blunt: ridică podeaua, dar nu schimbă structura de deasupra ei. Atât timp cât industriile cu valoare adăugată mare rămân concentrate în câteva centre urbane, ecartul regional va persista. Investițiile în infrastructură — autostrada Moldova este exemplul cel mai citat — pot reduce costurile logistice și pot face regiunea mai atractivă pentru investitori, dar efectele asupra pieței muncii se materializează în ani, nu în luni. Politicile de stimulare a relocării companiilor IT sau de servicii în orașe universitare ca Iași, Iași sau Timișoara au dat rezultate parțiale: câteva mii de locuri de muncă bine plătite au apărut, dar nu suficiente pentru a compensa masa salarială dominată de industrii tradiționale. Ce nu va funcționa sunt subvențiile directe pentru salarii, care distorsionează piața fără a crea productivitate reală, sau promisiunile electorale de egalizare administrativă a salariilor pe regiuni — un mecanism incompatibil cu o economie de piață funcțională. Reducerea ecartului regional este un proces de decenii, nu de mandate guvernamentale.