Inflația în România: de ce scade cifra oficială, dar prețurile nu scad

Ce măsoară de fapt indicele prețurilor de consum

Indicele prețurilor de consum (IPC), calculat lunar de Institutul Național de Statistică, măsoară variația medie a prețurilor unui coș reprezentativ de bunuri și servicii cumpărate de o gospodărie urbană medie din România. Problema cu această medie este că ea ascunde realități foarte diferite: dacă prețul televizoarelor scade cu 15% datorită concurenței din import, iar prețul pâinii crește cu 8%, IPC-ul poate arăta o inflație globală moderată, chiar dacă familia medie — care cumpără pâine în fiecare zi, nu televizoare — simte altceva. Ponderea alimentelor în coșul INS este de aproximativ 32%, dar pentru gospodăriile cu venituri sub medie poate fi de 50% sau mai mult. Aceasta înseamnă că inflația reală trăită de o familie cu venituri mici din Iași sau Vaslui poate fi cu câteva puncte procentuale mai mare decât cifra națională publicată. În plus, coșul INS este revizuit periodic, iar metodologia permite ajustări pentru îmbunătățirile calitative ale produselor — un mecanism valid statistic, dar greu de perceput de consumatorul care plătește mai mult pentru același produs de bază. Când BNR sau guvernul invocă scăderea inflației, vorbesc despre IPC național, nu despre experiența individuală a prețurilor. Ambele sunt reale; sunt pur și simplu instrumente diferite de măsurare a unor realități diferite.

Efectul de bază și de ce cifrele pot păcăli

O parte din scăderea inflației raportate în 2024 se explică prin efectul de bază: comparăm prețurile de azi cu prețurile deja ridicate din 2022–2023, când șocul energetic și cel alimentar au dus inflația românească la peste 16%. Când baza de comparație este deja înaltă, o creștere mai mică de prețuri produce automat o rată a inflației mai mică, chiar dacă în termeni absoluți prețurile continuă să crească. Altfel spus, inflația poate scădea de la 7% la 4% nu pentru că prețurile s-au ieftinit, ci pentru că ele cresc mai lent față de un nivel deja ridicat. Consumatorul care a absorbit șocul de prețuri din 2022 nu primește o reducere — prețurile nu scad la nivelul anterior, rămân ridicate și continuă să crească, dar mai rar. Aceasta este distincția esențială pe care comunicarea oficială o omite adesea: inflație în scădere nu înseamnă prețuri în scădere, înseamnă că prețurile cresc mai puțin rapid. Pentru a vedea scăderi reale de prețuri ar fi nevoie de deflație — un fenomen rar și, atunci când este generalizat, mai degrabă îngrijorător pentru economie decât benefic pentru consumator.